You are using an outdated browser. For a faster, safer browsing experience, upgrade for free today.
Ce reprezintă acropolis?

Ce reprezintă acropolis?

Ce era o acropola și ce cuprindea?

  • Publicat: DUMINICA 07.07.2019

Lumea antică greacă a prins contur între 3200 și 1100 î.Hr., în Epoca Bronzului. Primele comunități au apărut pe insulele Ciclade de unde și denumirea de Civilizația Cicladică și în Creta, arheologii numindu-i pe locuitori minoieni după Minos, un rege legendar al insulei și implicit Civilizația Minoică.
Dacă mai multe comunități cicladice au avu de suferit de pe urma unui cutremur devastator, urmat de o erupție vulcanică, micenienii de pe continent au cucerit insula Creta și au devenit cel mai puternic popor din zona Mării Egee. Civilizația Miceniană cuprinde perioada 1600-1100 î.Hr., denumirea venind de la orașul Micene, principalul centru urban al regiunii.

Micenienii, care s-au așezat în toată peninsula Peloponez, au construit orașe pe teren înalt, împrejmuite cu ziduri protectoare. Termenul acropolis înseamnă de fapt ”oraș înalt”, provenind din grecescul akros ("ridicat") și polis ("oraș"). Acropola cuprindea palatul regelui și casele demnitarilor, ale ostașilor și meșteșugarilor. Acropolisul sau "orașul de sus" din Micene se crede că ar fi fost fortificat prin 1500 î.Hr. Începând cu anul 1200 î.Hr., civilizația miceniană a intrat în declin. În secolul al XII-lea, Micene împreună cu alte cetăți au fost distruse. arheologii nu cunosc motivul precis al acestei catastrofe, dar civilizația miceniană a luat sfârșit la scurt timp după aceea.

Grecia antică a traversat vremuri grele, această perioadă fiind denumită azi epoca ”întunecată” (1100-700 î.Hr.).
Grecia începe să se refacă, iar începând cu anul 700 î.Hr. granițele se extind semnificativ și datorită suprapopulării regiunilor continentale, coloniile grecești răspândindu-se spre nord-est pe malul Mării Negre și spre vest către sudul Italiei, Franței și Spaniei. Așezările prospere trimiteau provizii în Grecia pentru a acoperi lipsurile de acolo.

Grecii antici vorbeau aceeași limbă, venerau aceiași zei și aveau multe obiceiuri comune, dar, în această perioadă au început să apară orașe-stat (Corint, Teba, Atena), delimitate de granițele naturale ale munților și mării, orașe ce se dușmăneau și luptau adesea între ele. Atena și Sparta, două dintre cele mai puternice și înverșunate adversare, se uneau totuși pentru a apăra întreaga țară când era atacată de un inamic străin, precum Persia.

Locuitorii unui oraș-stat își alegeau un zeu protector și îi construiau un templu pe acropolă. Cea mai renumită acropolă este situată în centrul actualei metropole Atena. A fost edificată în perioada "secolului de aur" al lui Pericle (secolul al V-lea î.Hr.). La realizarea acesteia au participat arhitecți renumiți ca: Ictinios, Callicrates, Mnesicles, precum și sculptori aflați sub conducerea lui Fidias. Monumentele mai importante ale acestei acropole sunt templele Partenon și Erehteion, ambele dedicate zeiței Atena.